Polls
| Lectia de normalitate |
Lectia de normalitate
Imi aduc aminte ca cea mai puternica impresie din facultate mi-a ramas de la cursul de sociologie (deghizat sub denumirea de socialism stiintific, la acea vreme) – desi facultatea era tehnica –, atunci cand la aplicatia practica, profesorul ne ducea la cinema si ne comenta la casca, din punct de vedere sociologic filme ca "Becket", "Leul in Iarna", "Krammer contra Krammer" sau "Moscova nu Crede in Lacrimi". Acelasi lucru voi face in legatura cu ceea ce am vazut acolo. Uneori, micile amanunte, comentate, ne ajuta sa intelegem lucrurile la scara sociala. In esenta totul pleaca de la sistem. Modul de organizare sociala determina comportamentele indivizilor. Asta este parerea mea personala si este concluzia pe care am tras-o din eterna dilema: Ce a fost mai intai, oul sau gaina? Poate ca totusi, comportamentul social al fiecarui individ in parte, determina organizarea sistemului. Asta este ceea ce fiecare occidental iti va spune, si este destul de normal, pentru ca au trecut multe generatii de cand si la ei era altfel. Memoria lor colectiva nu mai retine situatia de atunci. La noi, in 1945 cand au venit comunistii in Romania, nici nu se punea problema unui suport popular. Dimpotriva, probabil 99% din populatie era impotriva lor. Insa, comportamentul individual la nivel social, corect la acea vreme, nu a contat nici cat negru sub unghie. Un nou sistem nu se poate construi fara educarea comportamentelor. Iar Marea Britanie, desi este o societate veche de mii de ani – sau poate ca tocmai de aceea – nu lasa, nici macar acum, nimic la voia intamplarii. Desi oamenii sunt deosebit de politicosi si bine educati – este incredibil nivelul de educatie sociala a celor de la baza societatii: portari, maturatori, muncitori necalificati etc. – autoritatile publice locale sau centrale nu considera acest lucru de la sine inteles. Totul este organizat pana in cele mai mici amanunte. Strazile sunt perfect marcate, biciclistii stiu exact pe unde sa mearga, iar pietonii au si ei marcajele lor. Plimbandu-ma prin orasele engleze sau scotiene, imi imaginam o activitate organizatorica similara, a oricarei autoritati balcanice insotita de reactia temperamentala a cetateanului aferent: "Lasa-ma dom’le ca am inteles, ce-mi spui de sapte ori", si face tot cum vrea. Diferenta este ca la ei preocuparea permanenta a individului este cum sa respecte organizarea sistemului, la noi preocuparea este cum sa nu o faca. Comunicarea impresioneaza. Atunci cand un britanic vorbeste cu tine stie sa o faca. Nu neaparat prin ceea ce spune, ca s-ar putea sa nu aiba habar despre subiectul pe care i-l propui. Ci prin modul in care o face. Iti da importanta. Te face sa te simti o persoana deosebita, chiar daca nu stie cine esti. Si asta se intampla si doar daca il intrebi pe strada cat este ceasul. Iar daca trebuie sa iti dea un raspuns care stie ca nu iti va conveni, se va stradui sa gaseasca o varianta care sa te deranjeze cat mai putin. Acolo pare ca in vocabular nu exista cuvantul NO (nu). Este celebra povestea de la Institutul Directorilor, un club de afaceri unde in secolul trecut femeile nu erau admise. La inceputul acestui secol, nevestele membrilor au fost acceptate. Dupa un timp, unul din membrii a intrebat portarul (din nou portarul) daca poate veni cu amanta. Raspunsul politicos al acestuia a intrat in istorie: "Sigur ca da Domnule, atata timp cat amanta dumneavoastra este sotia oricaruia din ceilalti membrii!!" Organizarea sociala si comunicarea sunt factorii determinanti ai calitatii relatiilor membrilor in interiorul unei societati. Prin societate putem sa intelegem o comunitate, o organizatie, o firma sau un club. In Marea Britanie, cei doi factori sunt impecabili. Mi se pare gresit sa vorbim la nesfarsit despre mentalitati si diferente culturale. Cum ca ele ar fi determinante, si de aceea la ei se poate si la noi nu!? Da, dar diferentele acestea intotdeauna vor exista. Problema este, cum sa adaptam ceea ce gasim pozitiv acolo, la realitatile noastre. De acord ca, dupa 50 de ani de dictatura societatea romaneasca are dificultati de a se organiza prin ea insasi. Dar va invata! Si cu timpul, ne vom educa sa stim sa si comunicam intre noi. Nu pentru ca asa este politicos, nu pentru ca la un moment dat avem niste interese strict personale, ci pentru ca vom capata constiinta faptului ca, daca le este bine celor din jurul nostru, ne va fi bine si noua!!! Radu Ionescu Consultant negociator |
